My name is Prince!

  • Prima mea zi cu Prince!

Începuturile

12 iulie 2013…..un ghem tărcat de blană a fost cadoul de ziua mea….”Whiskas cat” …..speriat de moarte, de-abia am reuşit să îl ţin în braţe până când şi-a băgat căpşoru’ în adâncitura cotului şi mâinii mele ca să nu mai vadă nimic din ce l-ar putea răni….inimioara îi bătea să îi sară din piept….era cel mai dulce şi frumos lucru pe care îl văzusem în braţele mele vreodată…..

L-am dus acasă şi 6 luni de zile nu l-am văzut decât atunci când îi dădeam de mâncare şi mai ieşea scos cu forţa de sub canapea să îl alintăm, să îl periem, să îl iubim…am aflat între timp că din cele 4 luni cât avea când l-am luat stătuse cel puţin 2 luni într-un acvariu într-un subsol al unui “petshop de lux”….nu a cunoscut altă mâncare decât bobiţe şi nici până în ziua de azi nu mănâncă altceva…pur şi simplu nu recunoaşte alt fel de mâncare…trist….la început, când l-au adus la petshop era cel mai jucăuş şi mai năzbătios puiuţ, dar avea un defect la un ochi….”running eye” cum spun englezii mai frumos….de aceea nimeni nu îl lua ….pentru că nu era PERFECT!

Prince nu a venit singur….în aceiaşi zi am adoptat un alt motănaş, simplu, fără pedigree pe care l-am botezat Şoseată ☺
Şoseată era într-adevăr un supravieţuitor, a intrat în casă şi s-a făcut şef……poate şi din cauza asta Prince era stresat ….îl cam bătea din joacă, Prince nici în ziua de azi nu se joacă cu alte pisicuţe….crede că de fapt este atacat, nu face diferenţa….trist ☹

Dar Şoseată a devenit din ce în ce mai agresiv, nu reuşeam să comunicăm cu el “civilizat”….era exact genul de pisică stricăcioasă, nebună şi foarte posesivă, iar după ce a rănit destul de grav un prieten la o mâna (o zgârietură foarte adâncă care şi în ziua de azi arată ca rana unei tăieturi de cuţit) am hotărât să îi găsim o casă care să îi ofere altfel de mediu….şi am găsit….la casă, la ţară cu alte câteva pisicuţe ca el…nebune şi libere ….happy ending after all…..

După plecarea lui “Zorro” ne-am îndreptat atenţia exclusiv asupra lui Prince, mai ales că începuse să fie mult mai iubitor şi să stea mai mult în compania noastră…..îi spuneam din când în când Water (Apă) ….îl luam în braţe şi se prelungea într-o secundă pe mine până jos ☺….încă nu îi plăcea să stea în braţe la iubire…..mai aveam până atunci….răbdare…..

Am scăpat de Mr. Stress, dar am dat de Miss Singurătate….Prince stătea mult timp singur acasă până veneam de la servici…..erau întâlniri de business în care mă gândeam din când în când la cât de singur a fost, tot aşa este şi acum….până când de Paştele 2014 am intrat pe net şi m-am dus să îi iau o surioară. Prince nu se compară cu Şoseată deloc…este manierat, nu strică nimic, este foarte curat, găseam casa exact cum o lăsăm, nu aveam surprize neplăcute din partea lui….atunci mi-am dat seama cât de important este caracterul unui sufleţel necuvântător şi cine ştie…poate că rasele de pisici britanice sunt mai manierate ☺ Îmi doream pentru Prince un companion cu acelaşi caracter frumos, dar o personalitate happier să îl scoată din depresia şi amintirile unei copilării nefericite lipsite de libertate…..

Mika era ceva ce nu mai văzusem vreodată, recunosc……o chestie mică şi albă care semăna mai mult cu un pui de focă polară (cei mai cute pui din lume ☺), era din rasa Scottish Fold despre care citisem pe net şi chiar îmi plăceau foarte mult ca personalitate, după cum era descrisă.

Ce pot să spun despre Mika A.K.A Miculina, Mika micilor….este cea mai finuţă pisicuţă pe care am văzut-o vreodată ….este incredibil de frumoasă şi ştie asta! Când dau drumu la terasă să iasă copiii afară la aer şi sunt porţiuni cu apă, este singura care le acoleşte din cei 5 “ticăloşi” blănoşi în prezent beneficiari ai aceleaşi terase. Când începe să plouă este prima în casă, nu o spăl niciodată şi este imaculată. Are litieră curată tot timpu’ şi miroase a parfumul lui mami pe care îl adaug un pic în silicat (sic!). La maniere îi bate pe toţi 5….dar despre Mika în alt episod special dedicat ei…..

Transformarea

Îmi aduc aminte prima oară când am simţit mirosul…dormeam şi am sărit din pat că arsă! Era inconfundabil….motan în călduri marcându-şi teritoriul!…..am aprins lumina şi m-am dus să constat fapta…făptaşul era evident…Prince avea deja peste 1 an, dar se manifestase doar vocal până atunci….era mai iubitor, dar tot Mr. Sperilă….i-am adus o pisicuţă odată la montă şi a fost dezastru…..m-am consolat şi decisesem să îl castrez…..parcă presimţisem ceva de tot amânăm momentul dând vina că nu am timp…hmmm….nimic nu e întâmplător, zice o vorbă …..

…mirosul venea din baie unde era litiera….dar surprise! Prince făcuse în cadă şi chiar în dreptul scurgerii nu pe toată faianţa….mirosul era ceva horror….nu ştiu de ce se chinuie lumea asta să facă arme aşa sofisticate tehnologic când dacă ar găsi o formulă să folosească urina pisicilor cred că ar fi mult mai eficace, jur! ☺
Anyway….am zis un Mulţumesc din inima lui Prince, am spălat cada cu toate soluţiile chimice din casă pe care am pus măna şi m-am culcat mulţumită la loc.

…dar de a doua zi am început să îl observ…era incredibil ….îşi făcea nevoile normal la litieră, dar când era vorba de evacuarea “armei mortale” se ducea doar în cadă…..când am văzut atâta bun simţ de la o pisică, am zis că trebuie şi eu să îmi fac partea mea de datorie.

Şi m-am organizat.

În primul rând aveam totul pregătit pentru a acţiona la orice oră din zi şi din noapte împotriva “armei mortale”, plus mi-am asezat un bol cu seminţe de cafea lângă pat ca să îmi liniştească şi mirosul meu să pot adormi mai repede. Cel mai important, de fiecare dată când făcea la cadă îl încurajam şi îi spuneam “Bravo, Prince! Eşti cel mai manierat motănaş din lume, te iubeşte mama!”…zi de zi…..

Apoi am făcut cel mai important lucru, mi-am făcut timp şi am luat în piept lumea virtuală, am făcut conturi pe site-uri de împerecheri, i-am făcut Prinţului meu poze frumoase şi o super descriere, am căutat pe alte pagini specializate pisicuţe compatibile şi am dat zeci de mailuri şi telefoane….l-am promovat ☺
De data aceasta am schimbat tactica……l-am dus eu la pisicuţe acasă şi miracolul s-a întâmplat!
Aş putea să scriu o carte despre toate pisicuţele care de care mai frumoase şi mai simandicoase care au fost iubitele iubitului meu☺.

Dacă cineva mi-ar fi spus cu un an în urmă că Water va fi cel mai performant, iubitor şi tandru motan de care eu am auzit….amateur, vă rog, nu vorbim de profesionişti aici :)….nu aş fi crezut niciodată!
Prince a avut 60 de pui cu 13 pisicuţe toate la prima montă, două din ele alegându-l pe Prince şi pentru a doua montă. L-am plimbat prin toate cartierele din Bucureşti la orice oră din zi şi din noapte, am mers şi în provincie de câteva ori şi de fiecare dată după vizitarea unei “domnişoare” devenea mai încrezător, mai plin de el, mai sociabil, nu mai fugea de fiecare dată când venea un musafir, nu se mai speria la orice foşnet de hârtie.

That’s my boy!!!!!!! îi spuneam de fiecare dată….îmi creştea inima când îl vedeam cum se schimbă de la zi la zi….cu excepţia celor când îşi mai trăgea sufletu’ pe acasă de la rolul foarte solicitant de Furry Casanova ☺ şi trăgea noaptea nişte serenade de scotea din mine cele mai “criminale” gânduri de cum să i-o întorc dimineaţă…până îi vedeam mutriţa bineînţeles şi mă topeam toată…. nu am lovit niciodată vreun animăluţ, toată educaţia care le-am dat-o a fost prin tonul vocii, cuvinte scurt alese pentru anumite comenzi şi repetarea lor până “ne-am înţeles”…..azi dacă strig din capătul camerei “nu e voie” la oricare din blănoşi “se execută” imediat, nici nu trebuie să mă deplasez spre ei.

Ştiu că va suna ireal, dar la fiecare casă vizitată de Prince în calitate de Furry Casanova a avut acelaşi comportament: nu şi-a marcat teritoriul nicăieri şi “arma mortală” şi-a găsit sfârşitul doar în cada de la baie ….. Prince şi-a păstrat reputaţia intactă de super manierat şi a primit laude de la toţi socrii şi soacrele mici cu care s-a înrudit ☺

Copii lui Prince sunt la case iubitoare în toată ţara, la Miami şi în Germania….trei dintre ei fac parte din echipa Fantastic 5! de “ticăloşi” blănoşi care împart terasa aceleaşi case zi de zi…sper eu fericiţi.

…….iar cum o minune nu ţine mult, inevitabilul s-a întâmplat şi Prince a scăpat un strop din “arma mortală” pe mochetă, iar consecinţa a fost decuparea bucăţii contaminate şi trecerea la un nou stil in domeniul covoarelor, precum şi o programare la Dr. Fix pentru Mr. Prince.
Am crezut că transformarea lui Prince va fi de scurtă durată după castrare (după cum menţionează atot-ştiutorul net), dar i-a luat mai mult de 9 luni până s-a liniştit…9 luni de serenade nocturne, plus trezirea la ora 7am indiferent de zi ! ☹
După 3 luni am sunat la Dr. Fix să fiu sigură că i-au făcut ce trebuie…era super horny ….oiţa lungă de pluş care îi oferea alinare şi confort fizic pe perioadele de repaus acasă era distrusă ☺ plus că bătea pe toată lumea din casă…ceea ce crea un stres pentru toată lumea. Dr. Fix mi-a spus să mai am răbdare….am mai sunat odată la 6 luni să mă consult din nou, dar fără nici o concluzie şi m-am lăsat păgubaşă…..citisem între timp că pot rămâne aşa toată viaţa, unii nu se încadrează în comportamentul standard pur şi simplu şi m-am resemnat.

…….şi a venit sfârşitul anului 2015……pentru mine acela a fost momentul când am plâns cuprinsă de o bucurie imensă că am reuşit ceva ce nu credeam că se poate întâmpla…….a fost aproape peste noapte…mereu agitatul Prince pus pe harţă şi iubit cu forţa a început să se tăvălească şi să se rostogolească în faţa mea! Nu îmi venea să cred!!! Prince cerşind iubire!!!…..best X-mas ever!…..şi acesta a fost doar începutul poveştii NOASTRE de iubire, dincolo de tot trecutul lui glorios de Furry Casanova pe care i l-am iertat ☺ …..pentru că nu erau sentimentele lui adevărate acolo, ci hormonii tropăind zgomotos, iar eu am înţeles acest lucru fiind mai înţeleaptă şi mai trecută prin viaţă ☺
…..ce ne-am mai iubittttttt de atunci şi alintat şi am căpătat acces şi la zona interzisă: burtica moale pătată ca a unui veritabil tigru!

Happy ending

Prince probabil că va mânca boabe toată viaţa, ceea ce nu este foarte sănătos, dar măcar am grijă să fie de cea mai bună calitate şi să aibă fântâna curată şi cu apă proaspătă pentru a-l încuraja să bea cât mai multă să nu facă pietre la rinichi…şi funcţionează….cea mai bună investiţie pentru a face căţeii şi pisicile să bea apă multă.

Prince şi acum fuge la foşnetul foliei de aluminiu şi la persoanele gălăgioase sau la copii…..este incredibil: se deschide uşa, vede că este un copil în vizită în prima secundă şi în secunda 2 este sub patul meu din dormitor şi nu mai iese decât exact în momentul când se închide uşa la plecare când mă întorc şi este în spatele meu: “Miawwwww, au plecat ? Că mor de foame! Miaw!”…..la oricine altcineva este sociabil, dar copiii sunt excluşi din start…..oare ce amintiri urâte îi trezesc aceştia? ☹

Prince mă va trezi în fiecare dimineaţă până la sfârşitul vieţii lui, indiferent dacă e sâmbătă, duminică, Crăciun, 1 Ianuarie sau după o noapte lungă când vreau şi eu să dormmmm!!!! Dar îi mulţumesc pentru că ştiu că de luni până vineri când trebuie să fiu up & ready pentru o nouă zi de muncă el nu mă va lăsa să lenevesc, îl iubesc pentru zilele când nu a mers alarma telefonului şi trebuia să prind avionul şi el m-a trezit şi îl accept pentru că ziua in care nu o va mai face va însemna că ceva nu este în regulă cu el şi voi ştii să iau măsuri.

Prince doarme în fiecare seară la capul meu, nu se duce înainte şi mă aşteaptă, nu….stă cu mine până îmi fac tot ritualul de seară şi mergem împreună să ne “cocoloşim” în pat….şi adormim împreună…până începe să sforăie ☺…şi atunci mă trezesc îi dau un pupic, îl mângâi un pic pe burtică să îşi schimbe poziţia şi adormim din nou fericiţi….până la 7am….şi apropo, se adaptează în 3 zile când schimbăm ora de la iarnă/vară/ şi invers…zile de rai..zile de calvar☺

Prince mi-a arătat că dragostea, răbdarea şi perseverenţa pot vindeca o parte din rănile trecutului şi trebuie să văd partea plină a paharului pentru ca energia pozitivă în relaţia şi comunicarea cu el să crească de la zi la zi. Prince este o inspiraţie pentru mine, o minune blănoasă care când se uită la mine cu acel “running eye” şi îi fac înapoi cu ochiul, clipeşte că a înţeles gluma şi apoi mă “invită” să îl servesc cu nişte mâncărică la “Boabe Bar”….pentru că ….

My name is Prince!

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte